Ce cauzează rezistența la insulină ? Este grăsimea cauza diabetului de tip 2 ?

Studiile datând de aproape un secol au remarcat o constatare izbitoare: dacă iei oameni sănătoși și le împarți în două grupuri - jumătate pe o dietă bogată în grăsimi și jumătate pe o dietă bogată în carbohidrați – vom constata că în doar două zile crește intoleranța la glucoză în grupul cu grăsimi.

Grupul care se îndăsa cu grăsime a ajuns să aibă glicemie dublă față de grupul cu carbohidrați. Pe măsură ce crește cantitatea de grăsimi din dietă, crește și glicemia.

De ce consumul de grăsime ar duce la creșterea nivelului de zahăr din sânge ?

Oamenii de știință au avut nevoie de aproape șapte decenii pentru a dezlega acest mister dar a ajuns să fie cheia înțelegerii noastre actuale a cauzei diabetului de tip 2.

Motivul pentru care sportivii se încarcă cu carbohidrați înainte de o cursă este să-și acumuleze combustibilul în mușchii lor.

În tractul nostru digestiv descompunem amidonul în glucoză, care circulă sub formă de glucoză din sânge (zahăr din sânge) și este preluată de mușchii noștrii pentru a fi stocată sau arsă pentru energie.

Glicemia, însă, este ca un vampir. Are nevoie de o invitație pentru a intra în celule. Această invitație este insulina. Insulina este cheia care deschide ușa care lasă glucoza din sânge să pătrundă în celulele musculare.

Când insulina se atașează la receptorul de insulină de pe celulă, aceasta activează o enzimă, care activează o altă enzimă, care activează încă două enzime, care în cele din urmă activează transportul glucozei.

Ce se întâmplă dacă nu există insulină ?

Zahărul din sânge ar fi blocat în fluxul sanguin lovind în ușa mușchilor noștri, incapabil să pătrundă înăuntru. Nuavând unde să se ducă, nivelurile de zahăr din sânge ar crește și ar crește.

Asta se întâmplă în diabetul de tip 1: celulele din pancreas care produc insulina sunt distruse și fără insulină, zahărul din sânge nu poate ieși din sânge în mușchi și astfel crește glicemia.

Dar există al doilea mod în care am putea ajunge la un nivel ridicat de zahăr din sânge.

Ce se întâmplă dacă există suficientă insulină, dar insulina nu funcționează ?

Cheia este acolo, dar ceva a stricat lacătul. Aceasta este rezistența la insulină.

Celulele noastre musculare devin rezistente la efectul insulinei.

Dar ce anume ne blochează celulele musculare ? Și ce împiedică insulina să lasă glucoza înăuntru ?

Răspunsul sunt picăturile mici de grăsime în interiorul celulelor noastre musculare, așa numitele lipide intramiocelulare.

Grăsimea din sânge se poate acumula în interiorul celulelor musculare, creând produse toxice de descompunere a grăsimilor și radicali liberi care blochează demersul de semnalizare a insulinei.

Indiferent cât de multă insulină avem în sânge, nu este capabilă să deschidă suficient porțile de glucoză, iar nivelul zahărului din sânge se acumulează în sânge.

Și acest lucru se poate întâmpla în termen de trei ore. O doză de grăsime poate provoca rezistență la insulină, inhibând absorbția zahărului din sânge după doar 160 de minute.

Acest mecanism prin care grăsimea induce rezistența la insulină nu a fost cunoscut până când nu au fost dezvoltate tehnici de RMN (rezonanță magnetică nucleară) sofisticate pentru a vedea ce se întâmplă în interiorul mușchilor oamenilor, în timp ce grăsimea este infuzată în fluxul sanguin.

Așa am constatat că creșterea nivelului de grăsime din sânge determină rezistența la insulină prin inhibarea transportului glucozei în mușchi.

Putem face și experimentul opus. Reducând nivelul de grăsime din sângele oamenilor, rezistența la insulină se reduce.

Dacă eliminăm grăsimea din sânge, eliminăm și zahărul.

Aceasta explică constatarea de ce insulina nu funcționează prea bine în dieta ketogenică bogată în grăsimi.

Corpurile noastre devin rezistente la insulină.

Dar, pe măsură ce cantitatea de grăsimi din dieta noastră devine din ce în ce mai mică, insulina funcționează din ce în ce mai bine- o demonstrație clară că toleranța la zahăr chiar și a persoanelor sănătoase poate fi afectată prin administrarea unei diete cu conținut scăzut de carbohidrați și bogată în grăsimi.

Putem reduce rezistența la insulină totuși, prin scăderea aportului de grăsimi.

Diabetul este o boală gravă. Cea mai comună formă a sa, diabetul de tip 2, a devenit o epidemie mondială pe măsură ce răspândesc obiceiurile alimentare occidentale.

Înțelegerea cauzelor sale este esențială pentru identificarea mijloacelor de combatere a acesteia.

Rădăcinile diabetului de tip 2 rămân în rezistența la insulină și insuficiența pancreatică, iar vina epidemiei actuale de diabet rezidă într-un model dietetic general care pune accentul pe carne, produse lactate și alimente grase, ajutat și susținut de alimente și băuturi zaharoase.

O dietă care pune accentul pe legume, leguminoase, fructe și cereale integrale și evitarea produselor de origină animală ajută la prevenirea diabetului și îmbunătățește gestionarea acestuia atunci când a fost diagnosticat.